No, servus! Azi îți povestesc despre un câine cum nu s-o mai văzut prin lume. Într-un sat molcom din Ardeal, unde nici vântul nu se grăbește să bată, trăia un câine care nu doar lătra. El avea un stil unic, original, care l-o făcut faimos în toate satele din jur. Cum? Lătra „No, ham!”. Hai să vezi cum un simplu câine o devenit legendă. 🐕😄
1. Prima zi când s-o auzit „No, ham”
Legenda zice că badea Gheorghe, stăpânul câinelui, o avut o dimineață tare liniștită până când s-o apropiat un străin de poarta lui. Câinele, în loc să latre ca toți ceilalți, o deschis gura și o zis calm:
– No, ham!
Străinul, nedumerit, o întrebat:
– Ce-i cu câinele ăsta? Nu știe să latre?
– No, știe, da’ îi ardelean. Nu se grăbește.
2. Câinele, paznicul perfect
Când venea cineva la poartă, câinele nu sărea pe gard sau nu lătra haotic. Doar se uita lung, analiza situația și, dacă i se părea necesar, spunea scurt și hotărât:
– No, ham!
Când era doar un vecin de treabă, îl lăsa să treacă. Când era un necunoscut, îl întâmpina cu același calm, dar cu un „No, ham!” ceva mai gros. Se zice că nimeni nu s-o mai încumetat să intre fără permisiune.
3. Glumele din sat
Câinele ăsta o devenit rapid faimos în sat și nu numai. La birt, toți făceau glume:
– Cum zice câinele lui Gheorghe?
– No, ham, da’ mai încet, să nu sperii găinile.
Altă poveste spunea că o fost invitat la o competiție de pază, dar o refuzat politicos:
– No, ham, da’ n-am timp de prostii. Am treabă acasă.
4. Un câine deștept, da’ fără grabă
Badea Gheorghe povestea mereu:
– Câinele meu știe mai multe decât pare. Odată o văzut un lup și, în loc să fugă, s-o pus jos, o zis „No, ham” și lupul o plecat. Cred că s-o speriat de calmul lui.
5. Cum o devenit legendă
După ani de zile, povestea câinelui s-o răspândit în tot Ardealul. Se spune că străinii veneau în sat doar ca să-l audă lătrând. Îl salutau și câinele răspundea cu același „No, ham!”, indiferent de vreme sau dispoziție.
6. Ce o lăsat în urmă
După ce câinele nu mai fost, satul n-a mai fost la fel. Toți l-au pomenit ca pe cel mai molcom și respectat câine din lume. Și badea Gheorghe, când povestea despre el, spunea:
– No, ham, da’ cine-o mai văzut un câine ca ăsta?
Concluzie: Un câine ca nimeni altul
Câinele care zicea „No, ham” o arătat lumii că nu-i nevoie să fii zgomotos ca să fii respectat. Cu calm, cu un strop de ardeleanesc în glas, poți să cucerești inimile tuturor. Hai, ce zici? Ar trebui să ne luăm și noi un câine care să știe să zică „No, ham”? 🐕😄